r_pacilio_tradotta_in_rumeno.html

R. Pacilio tradotta in rumeno da L. Ionesco

15 novembre 2010

Nelle mie vene un falò

În venele mele o făclie

Tratto da

Alle lumache di aprile

Melcilor de aprilie

LietoColle

Rita Pacilio

(Testo tradotto in lingua rumena da Leliana Ionesco

Text tradus in limba romăna de Leliana Ionesco )

I Parte

Sugli occhi un brivido è sceso
come l’acqua si increspa al vento
e dalla bocca miele.

Mi hai ripetuto
‘Perché piangi bambina adorata?’
Stavolta sorridendo me l’hai detto.

Ritrovo il respiro dell’anima
nei baci assetati
e maledico nettare e pene.

Ogni sera arriva sul mio letto
l’angelo malefico
spietato versa fuoco sul mio seno.

Con le ali asciuga le lacrime
divora pezzi di me
si quieta se tendo arco e frecce.

Intona canti stonati nel petto
intreccia i capelli alle spine
e mi benda gli occhi.

Mi trascina lontano
in un bosco profumato di menta
questa è l’ora se vedo la morte.

‘Fammi la grazia’ prego
ma nelle sue mani resto curva:
sono destinata alla vecchiaia.

Tu vuoi le ghirlande del piacere
sbocciate nei giardini
rose fiorite di sangue vergine.

‘Crudeltà sei porpora!’
come la matrigna della Natura
mi spandi sulle foglie della rosa.

I Parte

Pe ochi un tremur a coborît

ca apa încretita de vînt

şi din gură miere.

Mi-ai amintit

‘Dece plîngi copilă adorabilă?’

De astă data mi-ai spuso surîzînd.

Regăsesc răsuflarea sufletului

în sărutul însetat

si blestem vinul si suferinţele.

În fiecare seara pe patul meu se-aşează

îngerul răufăcător

pe sînul meu fără de milă vărsîndu-şi focul.

Cu aripile usucă lacrimile

de vorînd bucăti din mine

se linişteste bacă întind arcul cusăgeata.

Intonează căntece false în piept

îmletind părul în chip de ghimpi

a coperindu-mi ochi.

Mă tîrăşte departe

într-o pădure cu parfum de mentă

asta-i ora dacă văd moartea.

‘Fă-mi favoarea‘ terog

dar în mîinile sale rămîn îndoită:

sunt destinată îmbatrînirii.

Tu vrei ghirlande de plăcere

înmugurite în grădini

trandafiri înfloriţi din sînge virgin.

‘Cruzime eşti sîngerie!’

Ca mama vitrea a naturii

ma-mprâştii pe frunzele de trandafir.

II Parte

Mi giunge nella sera tarda
ricompare profeta
intende essere compagna musa.

Riconosco l’odore
e dò un nome al suo volto chiaro
mentre mi tengo in petto il cuore.

Tutte le offese che fanno male
restano sui tigli addormentati
era marzo o aprile.

Era sapore di bucato fresco
stanca e stancata
donavo notti arrossite di me.

Non muore il tempo quando mi prendi
se disperdo inchiostri
se dolci pene trasformo in canti.

Sono cicala dalle ali grandi
con stelle agli occhi
e ai piedi canneti senza fine.

Salgono le speranze
se riesco a scacciare i diavoli
così mi scucio la camicia bianca.

Come finestra sulle erbe pane
apro il mio sangue
mi somiglia la luna rovesciata.

Ripetimi i colpi del bastone
avanti e indietro
io sono tamburo di percosse.

Quando ero cavalla
conoscevo lo sperone pungente
così alzavo il collo ai morsi.

II Parte

Vine la mine în amurg

reapare profet

pretinzad să-mi fiemuza.

Recunosc mirosul

si dau un nume chipulvi alburiu

în timp ce-mi ţin inima-n piept.

Toate jignirile care rănesc

rămîn pe teii a dormiti

era martie sau aprilie.

Era miros de rufe curate

obosită şi vlăguită

dăruiam nopti înroşite de mine.

Nu moare timpul cănd ma îmbrâţişezi

dacă împrăştii cerneluri

dacă dulci suferinţe în cîntec.

Sunt greierul aripile mari

cu stele în ochi

şi la picioare stufăris fără sfîrşit.

Cresc speranţele

dacă reusesc să strivesc diavoli

aşa-mi descos cămaşa albă.

Ca o fereastră spre ierburile moi ca păinea

deschia sîngele meu

îmi seamănă luna răsturnată.

Repetă-mi loviturile de baston

înainte şi-n spate

eu sunt tambur de lovituri.

Cănd eram iapă

cunoşteam pintenul înţepător

aşa înălţam gitul muş căturilor.

III Parte

Come cigno dipinto sul lago
spingi fino all’indaco la sera
e ti faccio entrare.

Ascolta il trotto dei miei piedi
sui fili di acqua
tutti mi credono bocca di mare.

Nessuno sa questo tarlo al polso
nessuno vede fino al mattino
cosa dice il fuoco.

Somigli all’angelo
che controvento piange sulle piume
con te è facile tessere sponde.

Con te diventa facile sparire
nella stella che cade
e uno sente dolore altrove.

La notte non è una sola volta
torna domani viva
perché non si distrae.

La Madonna si riveste farfalla
nell’aria muove piano
i cancelli che stanno in me e in te.

Da te ricomincia la sua regola
l’ultima simmetria
l’unica donazione trasparente.

Se mi vesto vedova
sotto le palafitte dell’anima
non ti voltare a piangere i lutti.

Non mi obbligare la direzione
e quando si annoda la tempesta
tu chiedimi perdono.

III Parte

Ca o lebădă desenată pe lac

împingi pănă la liliachiu seara

şi te las să intri.

Ascultă tropăitul paşilor mei

pe firul apei

tuţi mă cred gură de mare.

Nimeni nu cunoaşte patima care-mi roade pulsul

nimeni nu vede pănă dimineaţa

ce spune focul.

Te a semeni îngerului

care în bătaia vîntului îsi plînge pe aripi

cu tine-i uşor să teş ţărmuri.

Cu tine-i uşor să dispar

într-o stea căză toare

simţind durerea în altă parte.

Noapte nu-i doar o dată

se-ntoarce mine vioaie

pentru că nu se distrage.

Madona se-mbracă în fluture

şi-n aer miscă încet

porţile ce sunt în mine şi în tine.

De la tine începe regula ei

ultima simmetrie

unica dăruire transparentă.

Dacă mă îmbrac ca o văduvă

sub palafita (*) sufletului

nu întoarce spatele să plingi doliul.

Nu-mi impune directia

si cănd se învălmăşeşte furtuna

tu cere-mi iertare.

*(palafita= locuinţă lacustră)

Traduzioni - R. Pacilio tradotta in rumeno da L. Ionesco