REDACŢIA:
DIRECTOR FONDATOR: Cassian Maria SPIRIDON
SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Marius CHELARU
REDACTORI:
Liviu PAPUC
Emanuela ILIE
SECRETARIAT DE REDACŢIE:
Doina BUCIULEAC,
Mariana IRIMIŢĂ
COLEGIUL:
Lucian ALEXIU (Timişoara)
Leo BUTNARU (Chişinău)
Dragoş COJOCARU (Iaşi)
Chiril COVALGI (Rusia)
Olimpia IACOB (Satu Mare)
Miron KIROPOL (Franţa)
Carmelia LEONTE (Iaşi)
Güner AKMOLLA (Constanţa)
Mihaela MOSCALIUC (SUA)
Mircea M. POP (Germania)
George POPA (Iaşi)
Christian W. SCHENK (Germania)
Baki YMERI (Kosovo)
Andrei ZANCA (Germania)
Michael WATERS (SUA)
ADRESA REDACŢIEI ŞI ADMINISTRAŢIA:
Str. I.C. Brătianu nr. 22, etaj 1
700037, Iaşi, ROMÂNIA
Tel./Fax: 0232-260390
e-mail: poezia95@yahoo.com
www.poezia.usriasi.ro
RO19RNCB0175102558820001 – BCR IASI
ISSN 1582-0890
Preţ: 9 lei
ABONAMENTE pe adresa REDACŢIEI
Preţul abonamentului pentru anul 2015 este de 36 lei + 8 lei taxe poştale
Tipărit la BLUE SIM & CO
Bd. Carol I, 3-5, 700037 Iaşi, simonaslf@yahoo.com
POEZIA / iarnă 2014
SUMAR
Cassian Maria SPIRIDON – Poezia şi refuzul sensului / 5
„Menirea noastră, a muritorilor, este exprimarea”
– Interviu cu poetul DAN DAMASCHIN / 12
POEME de: George POPA (25), Nicolae MAREŞ (27), Eugen EVU (30), Şerban
CODRIN (33), Passionaria STOICESCU (34), Maria MĂNUCĂ (37),
Boris MARIAN (40), Ion Gheorghe PRICOP (43), Maria
NICOLAEV (45), Ion ROŞIORU (48), Beatrice RUSCU (51), Vasile
MENZEL (54), Gabriela PACHIA (55), Ana POP SÎRBU (57),
Aquilina BIRĂESCU (59), Gheorghe ZINCESCU (61)
TINERI AUTORI: Anrei NOVAC (64), Mihai GAFENCU (66), Ionuț RADU (68),
Cosmin PARGHIE (70), Valeriu Marius CIUNGAN (72), Bogdan
GAGU (74), Ioan BORANGIC (76), Daniela BEJINARIU (78)
Marius CHELARU – Epigramă şi poezie ironică, Partea I – Iaşi / 83
ARTE POETICE LA ROMÂNI: Ana BLANDIANA – Renunţarea la cuvinte / 97
POEME româneşti de: Ştefan Augustin DOINAŞ (99), Nichita STĂNESCU (100)
(106), Petre STOICA (101), Ioanid ROMANESCU (101), Marius
ROBESCU (102), Ioan ALEXANDRU (103), Marin SORESCU (104),
Ana BLANDIANA (105), Ioan PACHIA TATOIMIRESCU (106),
Gabriela PACHIA (108), Adrian BOTEZ (109), Simona Grazia DIMA
(110), Victoria MILESCU (117), Marius CHELARU (120), Anghel
GÂDEA (125), Aurel ŞTEFANACHI (127), Laurian LODOABĂ (128),
Elena Liliana POPESCU (129)
traduse de: Gabriela PACHIA, Adriana MINCULESCU NACU, Martin POTTER
Simona‐Grazia DIMA, Alexandru CALCIU, Christian W. SCHENK,
Olimpia IACOB, Mircea M. POP, P. TÓTH Irén
Marius CHELARU – Biblioteca HAIKU/ 132
POEME de: William WORDSWORTH (141), Antoine Girard de SAINT‐AMANT
(150), Martial de BRIVES (151), Alfred de VIGNY (151), Maurice
CARÊME (152), Charles BAUDELAIRE (153), Théophile GAUTIER
(154), Valéry LARBAUD (156), Paul‐Jean TOULET (157), Denis
EMORINE (158), Barnabé LAYE (159), Maxime N’DÉBÉKA (162),
Serge Eugène GHOMA‐BOUBANGA (164), Omer MASSEM (166),
Jorge Luis BORGES (169), Antonio MACHADO (173), Jorge de
POEZIA / iarnă 2014
SENA (175), Franco MANZONI (179), Rita PACILIO (181), Pablo
NERUDA (184), Kahlil GIBRAN (185), Sigbjørn SKÅDEN (187),
Bronislava VOLKOVA (189), Ömer ERDEM (192), Jovan HRISTIĆ
(197), Ján ŠVANTNER (200)
în româneşte de: Felix RIAN, Constanța NIȚĂ, Ion ROŞIORU, Marilena LICĂ‐
MAŞALA, Victor ŞTIR, Mircea M. POP, Ana VRĂJITORU, Eliza
MACADAM, Alexandru CIOCIOI, Marian BAGHIU, Elena Liliana
POPESCU, Vlad COPIL, Christina ZARIFOPOL‐ILLIAS, Acmambet
Sunia Iliaz, Simeon LĂZĂREANU, DAGMAR Mária Anoca
POEZIE ŞI NONSENS
George POPA – Poezie şi nonsens / 202
Ştefan AFLOROAEI – Apariţii exotice ale nonsensului / 206
Daniela ANDRONACHE – Nonsensul ca modus vivendi
în lirica Sylviei Plath / 212
ESEU
Leonida MANIU – Cîntecul în literatura greacă veche latină III / 217
Daniel ONACA – Arta poetică a lui Göran PrintzPåhlson
sau darurile prinţului skanez / 221
RECENZII
Ioan HOLBAN – Poezia în calde ploi de simţuri / 225
Cassian Maria SPIRIDON – Ion Hadârcă, un poet al atlanţilor / 227
Ioan NISTOR – Glasul zorilor şi taina creaţiei
în poezia Carolynei Mary Kleefeld / 235
Lucian GRUIA – Interiorul liricii.
Nichita Stănescu, nivelurile gnoseologice / 238
P A R O D I I de Lucian Perţa / 243
P R I M A V E R B A – Carmelia LEONTE / 248
Mihai EMINESCU: Pierdut în suferinţă / 250
X
POEZIA / iarnă 2014
p. 181
Rita PACILIO
Rita Pacilio este poetă, scriitoare şi interpretă de jazz. În 2013, volumul Gli
imperfetti sono gente bizzarra (Imperfecţii sunt oameni bizari), Ed. La Vita Felice,
2013, din care au fost selectate poeziile traduse în limba română, a fost premiat la
ediția a XXVII‐a a Premiului Laurentum. Cel mai recent volum de versuri semnat
de Rita Pacilio, de asemenea multipremiat în peninsulă, se numeşte Quel grido
raggrumato şi închide, potrivit autoarei, o trilogie poetică ‐ incepută în 2012 cu
volumul de proză poetică Non camminare scalzo – centrată pe denunțarea
suferințelor celor marginalizați şi agresați.
'Gli imperfetti sono gente bizzarra' Rita Pacilio - La Vita Feklice, 2012
1.
Se încrețeşte lacul Nemi
Într‐o tăcere dureroasă
dacă l‐ar vedea că muşcă norii
răsuflarea ar ajunge la culme
Urcă vizitatori
pe un drum abandonat înfloresc
printre plante
fete de culoare goale pe jumătate
cîştigă ilicit spaime
şi pulpe înghețate. Şi privesc fix
lumina neliniştită a serii
de parcă ar atinge‐o.
Cer iertare lumii/ aşa cum îți cer ție/ pentru pelerinajul meu obosit/ pentru
țipătul mut/ pentru competiția care mă oboseşte/ Destinul este un cerc fără
sfîrşit.
2.
Primul act amuțeşte sufletul
margine fără somn secerată de neant
lasă refrenuri printre firele de măslin
o dată pe oră scîrțîie morişca.
Urcă cu grijă albastrul esențial
te aşteaptă în fața porții
se împrăştie ca un lac gol
din care ies ochi de ploi frînte.
Nu poți rămîne la cină
la şapte somnul îi alege
POEZIA / iarnă 2014
p.182
devin un sforăit lucios
cîteva zburătoare se învîrt în cerc.
Pe podea cad mirosuri bizare
în coşul de gunoi nu e hîrtie ci limbi
reguli dispărute, măşti şi cordoane
oxigenul de noapte nu e aer.
Ele sunt acel amestec de lucruri
care a deprimat viața celor drepți
vulturul decolorat pe gît
asperități neprevăzute.
Ele sunt acolo, în locul cel mai îndepărtat al singurătății.
3.
Scuipă‐ți dramele
cu accese de tuse
în joacă, din dragoste
reziduuri subțiri în mîinile la vedere
e ascunsă nemulțumirea pe umeri.
Imperfecții sunt oameni bizari
lăsați în arenă, nu ştiu cum să spun,
ca o tăcere, un rînjet,.
Am crezut că Dumnezeu iubeşte ezitarea
şi treptele prăpăstiilor.
Eu sunt aici unde nu există întoarcere.
4.
I‐am văzut înaintînd cu capul plecat
cum ieşeau în față în zboruri joase de păsări
în mînă sîngele brun, unghiile
şi
între genunchi apa clandestină.
I‐am văzut fără Dumnezeu, fără cuvinte
cu lacrimi uscate de furie sinistră
sughițau aminul de sîni dezgoliți
fiului mort.
I‐am văzut absorbiți, rătăciți, singuri.
Duceau în ochi rugurile lumii
cu decență şi cu pumnalul în inimă.
POEZIA / iarnă 2014
p.183
5.
Dacă bărbatul meu are mîini albastre
merge pe fundaluri
promite grenadelor pacea
încrețeşte alga în jurul năvoadelor.
Erau vipere pe pulpele mari
mîini nesătule înspre ea voiau
doar un singur delir
lupte armate şi focuri slabe.
Ieşea din ascensor şi la tine
îşi zburlea goală ridurile
şapte seri oprite pe pubisul negru
rezolvarea unui rebus subînțeles.
Era spre sfîrşitul drumului
ca înconjurată de curve
anunțul anului care se încheia
în privirea ta piatră runică.
În timp ce dormea citeam
se ruga cu tine Emily Dickinson
orele sunt glezne înflorite
mantaua un văl metalic.
Şi se întîmplă să descopăr destinația.
Prezentări şi traduceri din limba italiană de Eliza MACADAM
1.
Si increspa il lago di Nemi
in un gesto di doloroso silenzio
a vederlo mordere nuvole
l’affanno arriverebbe in cima.
Salgono visitatori
in una strada scoperta riaffiorano
in mezzo alle piante
ragazze di colore nude a metà
pascolano paure
e cosce raggelate. E fissano
l’inquieta luce della sera
come fosse un contatto.
Chiedo perdono al mondo/ come lo chiedo a te/ per il mio
peregrinare stanco/ per l’urlo muto/ per la corsa che mi
affanna e dice./ Il destino è un cerchio senza fine.
2.
Il primo atto rende muta l’anima
lembo senza sonno falciato dal nulla
lascia ritornelli tra fili di ulivo
ad ogni ora raschia la raganella.
Sale con cura l’azzurro elementare
ti aspetta davanti al cancello
espandendosi come sterile lago
emergono occhi di piogge rifratte.
Non è possibile fermarsi a cena
alle sette il sonno li seleziona
diventano un ronfo lucidato
pochi volatili virano a cerchio.
Sul pavimento cadono strani odori
nel cestino non c’è carta ma lingue
sparite regole, maschere e lacci
l’ossigeno di notte non fa vento.
Sono loro quella composta di cose
che ha intristito la vita ai giusti
il falco pallido sul collo
costole che non erano previste.
Loro sono lì, nel posto più lontano della solitudine.
3.
Sputa i suoi drammi
coi colpi di tosse
per gioco, per amore
scorie sottili nelle mani esibite
è latente lo scontento sulle spalle.
Gli imperfetti sono gente bizzarra
lasciati nell’arena, non so dire esattamente,
come un silenzio, un ghigno.
Ho pensato che Dio ama l’insicurezza
e le sfumature dei dirupi.
Io mi trovo qui dove non si torna indietro.
4.
Li ho visti avanzare a testa china
venire avanti a voli bassi di uccelli
in mano il sangue castano, le unghie
e
tra ginocchia l’acqua clandestina.
Li ho visti senza Dio, senza parole
con lacrime asciutte di rabbia luttuosa
singhiozzare l’amen di seni spogliati
al figlio trapassato.
Li ho visti assorti, smarriti, soli.
Portavano negli occhi i rovi del mondo
con decenza e con il pungolo nel cuore.
5.
Se il mio uomo ha mani blu
cammina sui fondali
promette la pace alle granate
increspa l’alga intorno alla rete.
C’erano serpi sulle grosse cosce
mani avide verso di lei volevano
soltanto l’unico delirio
duelli di armi e fuochi rochi.
Usciva dall’ascensore e da te
che scarmigliava nuda le rughe
sette sere ferme sul pube nero
la soluzione del rebus tacito.
Era verso la fine della strada
come circondata da puttane
l’annuncio dell’anno se ne andava
nel tuo sguardo pietra runica.
Mentre dormiva leggevo
pregava con te Emily Dickinson
le ore sono caviglie fiorite
per mantello un velo di metallo.
E succede che scopro il voltarmi.
Nessun commento:
Posta un commento