Rita Pacilio scrie subtil, tratează cu multă finețe, cu spirit analitic și ingeniozitate problemele grele, abstracte, care pentru a fi înțelese cer profunzime. Fină observatoare, poate și pentru că e sociolog, nu-și dorește stilizarea cu orice preț, nu urmărește obsesiv să se încadreze în curente, genuri, maniere, mode(rnități). Ultima ei carte de poezie ar trebui tradusă pentru că Rita nu este doar o foarte bună poetă, este scriitor, colaborator editor, sociolog, mediator și jazz-ist, căci cum altfel poezie fără muzică, un artist complet și, nu în ultimul rând, este prietena mea.
***
Traduzione in romeno a cura di Daniela Marculet
Până la partea descompusă a unui apus de soare
Nervii intră și ies din bătălie
invocă harul divin
al revenirii. Nu voi ignora ardoarea a
ceea ce am fost, voi fi prudentă în fiecare seară
când bujorii se vor pierde
voi diseca apusul și orice semn al creației divine
pe muchia exasperată a unei mări deschise. Mă voi întinde
proaspătă de iubire sub acoperișul
unui mâine. Voi zbura tăios pentru a goli
libertatea unei condamnări a ceva.
invocă harul divin
al revenirii. Nu voi ignora ardoarea a
ceea ce am fost, voi fi prudentă în fiecare seară
când bujorii se vor pierde
voi diseca apusul și orice semn al creației divine
pe muchia exasperată a unei mări deschise. Mă voi întinde
proaspătă de iubire sub acoperișul
unui mâine. Voi zbura tăios pentru a goli
libertatea unei condamnări a ceva.
***
Când sunt aici nu am cuvinte
îmi las uraganul afară
nesupravegheat, îmi las acasă
Când sunt aici nu am cuvinte
îmi las uraganul afară
nesupravegheat, îmi las acasă
furia de cenușă și cărbune
imprecația ta
pronunțată-n surdină, până la batjocură
păcălind viciul iubirii.
imprecația ta
pronunțată-n surdină, până la batjocură
păcălind viciul iubirii.
Orele și zilele ni se opun
ne amărăsc viața, patul,
această umbră mizerabilă care coboară
înainte de apus, înainte de înfometare.
ne amărăsc viața, patul,
această umbră mizerabilă care coboară
înainte de apus, înainte de înfometare.
Bineînțeles nu vrei să pleci în mod intenționat
așa fac persoanele în vârstă, fără
speranță, fac la fel ca tine când îți umezești
ochii și apoi dispar în mod natural.
așa fac persoanele în vârstă, fără
speranță, fac la fel ca tine când îți umezești
ochii și apoi dispar în mod natural.
In lingua italiana
Fino alla parte scomposta di un tramonto
I nervi entrano ed escono dalla guerra
invocano la grazia solenne
del ritorno. Non ignorerò l’ardore di chi
siamo stati, sarò vigile ogni sera
quando le peonie sfioriranno
sezionerò il tramonto e ogni segno del creato
sul filo esasperato del mare aperto. Mi allungherò
fresca d’amore sotto al soffitto
di domani. Volerò acuta per svuotare
la libertà dalla condanna di qualcosa.
invocano la grazia solenne
del ritorno. Non ignorerò l’ardore di chi
siamo stati, sarò vigile ogni sera
quando le peonie sfioriranno
sezionerò il tramonto e ogni segno del creato
sul filo esasperato del mare aperto. Mi allungherò
fresca d’amore sotto al soffitto
di domani. Volerò acuta per svuotare
la libertà dalla condanna di qualcosa.
**
Quando sono qui non ho parole
lascio fuori il mio uragano
incustodito, lascio a casa
lascio fuori il mio uragano
incustodito, lascio a casa
la rabbia di cenere e carbone,
la tua bestemmia
pronunciata in basso, fino allo scorno
persuadendo il vizio dell’amore.
la tua bestemmia
pronunciata in basso, fino allo scorno
persuadendo il vizio dell’amore.
Le ore e i giorni ci portano contro
ci scontentano la vita, il letto,
questa miserabile ombra che scende
prima del tramonto, prima dell’inedia.
ci scontentano la vita, il letto,
questa miserabile ombra che scende
prima del tramonto, prima dell’inedia.
Certo non lo fai apposta ad andare via
fanno così le persone anziane, senza
speranza, fanno come te quando ti bagni
gli occhi e poi scompaiono naturalmente.
fanno così le persone anziane, senza
speranza, fanno come te quando ti bagni
gli occhi e poi scompaiono naturalmente.
Nessun commento:
Posta un commento